mucezi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din muced.

Pronunție

  • AFI: /mu.ʧe'zi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mucezi
Infinitiv a (se) mucezi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mucezesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mucezească
Participiu mucezit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și refl.) a prinde mucegai; a (se) mucegăi.
  2. (v.intranz. și refl.) (fig.) a trăi inactiv, a duce o viață monotonă, a lâncezi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe