multiplicare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a multiplica.

Pronunție

  • AFI: /mul.ti.pli'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
multiplicare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ multiplicare multiplicări
Articulat multiplicarea multiplicările
Dativ-Genitiv multiplicării multiplicărilor
Vocativ multiplicare multiplicărilor
  1. acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație.


Traduceri

Referințe