multiplica

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină multiplicare, franceză multiplier.

Pronunție

  • AFI: /mul.ti.pli'ka/


Verb


Conjugarea verbului
multiplica
Infinitiv a multiplica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
multiplic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să multiplice
Participiu multiplicat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a facefie sau a deveni mai numeros.
  2. (v.tranz.) a reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
  3. (v.tranz.) (mat.) a efectua operația de înmulțire; a înmulți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe