muncitorime

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din muncitor + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /mun.ʧi.to'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
muncitorime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muncitorime invariabil
Articulat muncitorimea invariabil
Genitiv-Dativ muncitorimii invariabil
Vocativ muncitorime invariabil
  1. totalitatea muncitorilor; mulțime de muncitori.


Traduceri

Referințe