muncitorime

română

Etimologie

Din muncitor + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /mun.ʧi.to'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului muncitorime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muncitorime	invariabil
Articulat	muncitorimea	invariabil
Genitiv-Dativ	muncitorimii	invariabil
Vocativ	muncitorime	invariabil

1. totalitatea muncitorilor; mulțime de muncitori.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online