muncitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a munci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /mun.ʧi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
muncitor
Singular Plural
Masculin muncitor muncitori
Feminin muncitoare muncitoare
Neutru muncitor muncitoare
  1. care muncește.
  2. (p.ext.) harnic, activ, zelos.
  3. care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).
  4. (și subst.) (înv.) persoană care torturează, chinuiește, căznește.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
muncitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muncitor muncitori
Articulat muncitorul muncitorii
Genitiv-Dativ muncitorului muncitorilor
Vocativ muncitorule muncitorilor
  1. persoană care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe