muncitor

română

Etimologie

Din a munci + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /mun.ʧi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului muncitor
	Singular	Plural
Masculin	muncitor	muncitori
Feminin	muncitoare	muncitoare
Neutru	muncitor	muncitoare

1. care muncește.
2. (p.ext.) harnic, activ, zelos.
3. care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).
4. (și subst.) (înv.) persoană care torturează, chinuiește, căznește.

Cuvinte derivate

• muncitoresc
• muncitorește
• muncitorime

Cuvinte compuse

• clasa muncitoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului muncitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muncitor	muncitori
Articulat	muncitorul	muncitorii
Genitiv-Dativ	muncitorului	muncitorilor
Vocativ	muncitorule	muncitorilor

1. persoană care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).

Cuvinte derivate

• muncitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online