muncușoară

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din muncă + sufixul -ușoară.

Pronunție

  • AFI: /mun.ku'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
muncușoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muncușoară muncușoare
Articulat muncușoara muncușoarele
Genitiv-Dativ muncușoarei muncușoarelor
Vocativ muncușoară muncușoarelor
  1. munculiță.


Traduceri

Referințe