murmur

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină murmur.

Pronunție

  • AFI: /ˈmur.mur/


Substantiv


Declinarea substantivului
murmur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ murmur murmure
Articulat murmurul murmurele
Genitiv-Dativ murmurului murmurelor
Vocativ ' '
  1. zgomot surd și confuz de voci; rumoare; freamăt.
  2. zgomot monoton și continuu, produs de un motor sau de o mașină în acțiune.
  3. zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgătoare, vânt etc.).
  4. protest al unei mulțimi, manifestat prin producerea simultană a unor sunete surde și confuze.


Traduceri

Etimologie

Din murmura.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru murmura.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru murmura.

Referințe