murmura
Aspect
Vezi și : murmură |
Etimologie
Din latină murmurare, franceză murmurer.
Pronunție
- AFI: /mur.muˈra/
Verb
Conjugarea verbului murmura | |
Infinitiv | a murmura |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
murmur |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să murmure |
Participiu | murmurat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și intranz.) a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit, monoton, șoptit.
- (v.intranz.) a protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni.
- (v.intranz.) (la pers. 3) a produce un zgomot ușor și continuu; a fremăta; a susura.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din murmura.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru murmura.
Referințe
- DEX '98 via DEX online