musca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : mușca, muscă, muscã, Musca, MUSCA

română

Etimologie

Din muscă.

Pronunție

  • AFI: /ˈmus.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru muscă.





corsicană

(corsu)

Variante

Etimologie

Din latină musca.

Pronunție


Substantiv

musca f.

  1. muscă

Cuvinte derivate

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Dintr-o rădăcină proto-indo-europeană *mus-, *mu-, *mew-.

Pronunție

  • AFI: /ˈmus.ka/


Substantiv


Declinarea substantivului
musca
f. Singular Plural
Nominativ musca muscae
Genitiv muscae muscārum
Dativ muscae muscīs
Acuzativ muscam muscās
Ablativ muscā muscīs
Vocativ musca muscae
  1. muscă
    Puer, abige muscas.
  2. (p. ext.) băgăreț, băgăcios, înfigăreț

Cuvinte derivate

Referințe





siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină musca.

Pronunție

  • AFI: /ˈmuska/
  • AFI: /ˈmuʃka/


Substantiv

musca f.

  1. muscă

Cuvinte derivate

Referințe