mușca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : muscă

română

Etimologie

Cuvânt autohton sau de origine latină *muccicāre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
mușca
Infinitiv a mușca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mușc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să muște
Participiu mușcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind).
  2. (despre insecte) a pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime.
  3. (fig.) a provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.).
  4. (v.intranz. și tranz.) a rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca).
  5. (v.tranz. fig.) a ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria
  • A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni
  • A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să...
  • A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri


Traduceri

Referințe