mustăcioară

română

Etimologie

Din mustață sufixul -ioară.

Pronunție

• AFI: /mus.tə.ʧi'o̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului mustăcioară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mustăcioară	mustăcioare
Articulat	mustăcioara	mustăcioarele
Genitiv-Dativ	mustăcioarei	mustăcioarelor
Vocativ	mustăcioară	mustăcioarelor

1. diminutiv al lui mustață.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online