mustuitură

română

Etimologie

Din a mustui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /mus.tu.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului mustuitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mustuitură	mustuituri
Articulat	mustuitura	mustuiturile
Genitiv-Dativ	mustuiturii	mustuiturilor
Vocativ	mustuitură	mustuiturilor

1. struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online