Sari la conținut

năimire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din năimi.

Pronunție

  • AFI: /nə.i'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
năimire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năimire năimiri
Articulat năimirea năimirile
Genitiv-Dativ năimirii năimirilor
Vocativ năimire, năimireo năimirilor
  1. acțiunea de a năimi și rezultatul ei.


Traduceri