năimi

română

Variante

• nămi

Etimologie

Din năiem (învechit „chirie” < slavă (veche)).

Pronunție

• AFI: /nə.iˈmi/

Verb

Conjugarea verbului năimi
Infinitiv	a năimi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	năimesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să năimească
Participiu	năimit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită.
2. (v.tranz.) a închiria; a arenda.

Cuvinte derivate

• năimeală
• năimit
• năimitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• animi
• înmia
• mânii
• minai

Referințe

• DEX '98 via DEX online