năimi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din năiem (învechit „chirie” < slavă (veche)).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
năimi
Infinitiv a năimi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
năimesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să năimească
Participiu năimit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită.
  2. (v.tranz.) a închiria; a arenda.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe