năruire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din nărui.

Pronunție

  • AFI: /nə.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
năruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năruire năruiri
Articulat năruirea năruirile
Genitiv-Dativ năruirii năruirilor
Vocativ năruire, năruireo năruirilor
  1. acțiunea de a nărui și rezultatul ei.


Traduceri