nărui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /nə.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) nărui
Infinitiv a (se) nărui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) nărui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) năruie
Participiu năruit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; (spec.) a (se) ruina.
  2. (v.refl.) (despre ființe) a se prăbuși cu toată greutatea corpului; (p.ext.) a muri (prăbușindu-se).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe