născocire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din născoci.

Pronunție

  • AFI: /nəs.ko'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
născocire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ născocire născociri
Articulat născocirea născocirile
Genitiv-Dativ născocirii născocirilor
Vocativ născocire, născocireo născocirilor
  1. acțiunea de a născoci și rezultatul ei.


Traduceri