născoci

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
născoci
Infinitiv a născoci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
născocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să născocească
Participiu născocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa.
  2. (v.tranz.) a scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); (p.ext.) a minți.
  3. (v.refl.) (rar) a se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe