năvălnicie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din năvalnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /nə.vəl.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
năvălnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năvălnicie năvălnicii
Articulat năvălnicia năvălniciile
Genitiv-Dativ năvălniciei năvălniciilor
Vocativ năvălnicie năvălniciilor
  1. (rar) impetuozitate.


Traduceri

Referințe