năvalnic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din năvală + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /nə'val.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
năvalnic
Singular Plural
Masculin năvalnic năvalnici
Feminin năvalnică năvalnice
Neutru năvalnic năvalnice
  1. (adesea adverbial) care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit.
  2. (despre ape curgătoare) care curge repede.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
năvalnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năvalnic năvalnici
Articulat năvalnicul năvalnicii
Genitiv-Dativ năvalnicului năvalnicilor
Vocativ năvalnicule năvalnicilor
  1. specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).


Traduceri

Referințe