necesitare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din necesita.

Pronunție

  • AFI: /ne.ʧe.si'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
necesitare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necesitare necesitări
Articulat necesitarea necesitările
Genitiv-Dativ necesitării necesitărilor
Vocativ necesitare, necesitareo necesitărilor
  1. acțiunea de a necesita și rezultatul ei.


Traduceri