necesita

română

Etimologie

Din franceză nécessiter. Confer italiană necessitare.

Pronunție

• AFI: /ne.ʧe.siˈta/

Verb

Conjugarea verbului necesita
Infinitiv	a necesita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) necesită
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să necesite
Participiu	necesitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune.

   Problema necesită o analiză specială.

   Această acțiune necesită multe eforturi.

   Inteligența necesită reflecție.

Sinonime

• cere, comporta, impune, pretinde, reclama, solicita, (înv.) nevoi

Cuvinte derivate

• necesar
• necesitate
• nenecesar

Traduceri

a cere; a pretinde

catalană: necessitar (català) daneză: behøve (dansk) engleză: need (English), necessitate (English) esperanto: necesigi (Esperanto) franceză: avoir besoin de (français), falloir (français), nécessiter (français) germană: benötigen (Deutsch) greacă: χρειάζομαι (Ελληνικά) (chreiázomai) italiană: aver bisogno di (italiano) japoneză: 必要とする (日本語) (hitsuyōtosuru) latină: egere (Latina)

norvegiană: trenger (norsk) neerlandeză: vereisen (Nederlands), nodig hebben (Nederlands) poloneză: potrzebować (polski) portugheză: necessitar (português) retoromană: avair basegn da (rumantsch) slovenă: potrebovati (slovenščina) spaniolă: necesitar (español) suedeză: behöva (svenska) turcă: gerektirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online