necuvântător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ne- + cuvântător.

Pronunție

  • AFI: /ne.ku.vɨn.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
necuvântător
Singular Plural
Masculin necuvântător necuvântători
Feminin necuvântătoare necuvântătoare
Neutru necuvântător necuvântătoare
  1. care nu vorbește.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
necuvântător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necuvântător necuvântători
Articulat necuvântătorul necuvântătorii
Genitiv-Dativ necuvântătorului necuvântătorilor
Vocativ necuvântătorule necuvântătorilor
  1. animal.


Traduceri

Referințe