cuvântător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a cuvânta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ku.vɨn.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cuvântător
Singular Plural
Masculin cuvântător cuvântători
Feminin cuvântătoare cuvântătoare
Neutru cuvântător cuvântătoare
  1. care cuvântă, cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
cuvântător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuvântător cuvântători
Articulat cuvântătorul cuvântătorii
Genitiv-Dativ cuvântătorului cuvântătorilor
Vocativ cuvântătorule cuvântătorilor
  1. orator, vorbitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe