cuvântător
Etimologie
Din a cuvânta + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ku.vɨn.tə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului cuvântător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | cuvântător | cuvântători |
| Feminin | cuvântătoare | cuvântătoare |
| Neutru | cuvântător | cuvântătoare |
- care cuvântă, cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului cuvântător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuvântător | cuvântători |
| Articulat | cuvântătorul | cuvântătorii |
| Genitiv-Dativ | cuvântătorului | cuvântătorilor |
| Vocativ | cuvântătorule | cuvântătorilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online