neogramatic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neo- + gramatic (după germană Junggrammatiker, franceză néo-grammairien, italiană neogrammatici).

Pronunție

  • AFI: /ne.o.gra'ma.tik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
neogramatic
Singular Plural
Masculin neogramatic neogramatici
Feminin neogramatică neogramatice
Neutru neogramatic neogramatice


Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
neogramatic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ neogramatic neogramatici
Articulat neogramaticul neogramaticii
Genitiv-Dativ neogramaticului neogramaticilor
Vocativ neogramaticule neogramaticilor
  1. adept al curentului neogramatic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe