nesăbuință

română

Etimologie

Din nesăbuit + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /ne.sə.buˈin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului nesăbuință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nesăbuință	nesăbuințe
Articulat	nesăbuința	nesăbuințele
Genitiv-Dativ	nesăbuinței	nesăbuințelor
Vocativ	nesăbuință	nesăbuințelor

1. (rar) nesăbuire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online