nesăbuire

română

Etimologie

Din nesăbuit.

Pronunție

• AFI: /ne.sə.bu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului nesăbuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nesăbuire	nesăbuiri
Articulat	nesăbuirea	nesăbuirile
Genitiv-Dativ	nesăbuirii	nesăbuirilor
Vocativ	nesăbuire	nesăbuirilor

1. lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online