nique

Vezi și : niqué

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie nique, care provine din franceză veche nic < de origine germanică.

Pronunție

• AFI: /nik/

Substantiv

nique f., niques pl.

1. (fam.) gest batjocoritor; tiflă
2. (fam.) (în Quebec) formă alternativă pentru nid.

Cuvinte compuse

• nique à feu
• pique-nique

Cuvinte apropiate

• niquer

Expresii

• faire la nique

Etimologie

Din niquer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru niquer.
2. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru niquer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru niquer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru niquer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru niquer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire