tiflă
română
Etimologie
Din neogreacă τιφλα (tifla).
Pronunție
- AFI: /'ti.flə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tiflă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tiflă | tifle |
| Articulat | tifla | tiflele |
| Genitiv-Dativ | tiflei | tiflelor |
| Vocativ | tiflă | tiflelor |
- gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă.
Expresii
- A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online