Sari la conținut

noime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din nouă + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /noˈi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
noime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noime noimi
Articulat noimea noimile
Genitiv-Dativ noimii noimilor
Vocativ noime noimilor
  1. a noua parte dintr-un întreg împărțit în părți egale.


Traduceri

Anagrame

Referințe