Sari la conținut

nom

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : NOM, no'm, -nom, nom-, nòm, nôm, Nôm, ñom, ňom, -nöm
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

(català)

Etimologie

Din latină nomen

Pronunție


Substantiv

nom m. (plural noms)

  1. nume
  2. substantiv

Sinonime





(français)

Etimologie

Din franceză veche nom < latină nōmen („nume”), din proto-italică *nomən.

Înrudit cu catalană nom, italiană nome, portugheză nome, română nume și spaniolă nombre.

Pronunție


Substantiv

nom m., noms pl.

  1. nume; (mai ales) nume de familie, patronim
    Un nom de famille est un nom propre.
    Votre nom et prénom, s'il vous plaît.
  2. (p.ext.) pseudonim
  3. (fig.) nume
    Il a laissé un nom odieux, exécré.
  4. (gram.) substantiv

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Locuțiuni

Referințe