nomocanon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă νομοκανον (nomokánon).

Pronunție

  • AFI: /no.mo.ka'non/


Substantiv


Declinarea substantivului
nomocanon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nomocanon nomocanoane
Articulat nomocanonul nomocanoanele
Genitiv-Dativ nomocanonului nomocanoanelor
Vocativ nomocanonule nomocanoanelor
  1. colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești.


Traduceri

Referințe