noutate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină novitas, novitatem, franceză nouvelle (după nou).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
noutate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noutate noutăți
Articulat noutatea noutățile
Genitiv-Dativ noutății noutăților
Vocativ noutate noutăților
  1. însușirea de a fi nou.
  2. (concr.) lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc.
  3. veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă.


Traduceri

Referințe