circulație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză circulation < latină circulatio, circulationis.

Pronunție

  • AFI: /ʧir.ku'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
circulație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ circulație circulații
Articulat circulația circulațiile
Genitiv-Dativ circulației circulațiilor
Vocativ circulație circulațiilor
  1. faptul de a circula.
  2. mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație.
  3. (spec.) deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor.
  4. mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte.
  5. transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri.

Locuțiuni

Expresii

  • A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare
  • A pune(sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze
  • (fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua


Traduceri

Anagrame

Referințe