nucleină

română

Etimologie

Din franceză nucleíne.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului nucleină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nucleină	nucleine
Articulat	nucleina	nucleinele
Genitiv-Dativ	nucleinei	nucleinelor
Vocativ	nucleină	nucleinelor

1. substanță organică bogată în fosfor, pe care o conține nucleul proteinelor.

Cuvinte derivate

• nucleinic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caninule

Referințe

• DEX '98 via DEX online