nucleu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
nucleu

română

Etimologie

Din franceză nucléus < latină nucleus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
nucleu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nucleu nuclee
Articulat nucleul nucleele
Genitiv-Dativ nucleului nucleelor
Vocativ nucleule nucleelor
  1. (fiz.) particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni și neutroni, purtătoare de sarcini electrice pozitive, în care este concentrată aproape toată masa atomului.
  2. (chim.) ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite, care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective.
  3. (biol.) element constitutiv al celulei organice, de formă sferică sau ovoidală, situat în plasmă, având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei.
  4. grupare de celule nervoase din axul nervos, care constituie centri nervoși sau regiunea de origine a unor nervi.
  5. (fig.) element esențial, central al unui lucru, al unei acțiuni.
  6. grup restrâns de persoane care acționează în mod organizat și în jurul căruia se formează sau tinde să se formeze o grupare mai mare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe