canin

română

Etimologie

Din franceză canin, canine < latină caninus.

Pronunție

• AFI: /ka'nin/

Adjectiv

Declinarea adjectivului canin
	Singular	Plural
Masculin	canin	canini
Feminin	canină	canine
Neutru	canin	canine

1. de câine, privitor la câine; câinesc.

   Rasă canină.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului canin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canin	canini
Articulat	caninul	caninii
Genitiv-Dativ	caninului	caninilor
Vocativ	caninule	caninilor

1. fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online