oarece

română

Etimologie

Din oare + ce.

Pronunție

• AFI: /o̯a.re'ʧe/

Pronume

1. (pron.nehot.) (înv. și reg.) un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva, oareceva; oareșice.
2. (pron.nehot.) (adverbial) puțin, câtva.

Cuvinte derivate

• oarecică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coreea

Referințe

• DEX '98 via DEX online