objet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv

objet m., objets pl.

  1. obiect
    Dans les bagages des deux « garçons de la ville » que Luo et moi représentions à leurs yeux, c'était le seul objet duquel semblait émaner une saveur étrangère, une odeur de civilisation, propre à éveiller les soupçons des villageois.[1]
— Era singurul obiect din bagajele celor doi „băieți de la oraș“ – cum eram Luo și cu mine pentru ei toți –, care părea că împrăștie un iz străin, un miros de civilizație și care trezea bănuielile sătenilor.[2]

Expresii

Referințe

  1. Dai Sijie, Balzac et la Petite Tailleuse chinoise, Gallimard, 2000, ISBN 2-07-075762-5
  2. Daniela Boriceanu (trad.), Balzac și Micuța Croitoreasă chineză, Polirom, 2002, ISBN 973-681-137-9