oblânc
Etimologie
Din slavă (veche) oblonkŭ.
Pronunție
- AFI: /o'blɨnk/
Substantiv
| Declinarea substantivului oblânc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oblânc | oblâncuri |
| Articulat | oblâncul | oblâncurile |
| Genitiv-Dativ | oblâncului | oblâncurilor |
| Vocativ | oblâncule | oblâncurilor |
- partea de dinainte a șeii, mai ridicată și încovoiată.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online