obligare
Etimologie
Din obliga.
Pronunție
- AFI: /o.bli'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obligare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obligare | obligări |
| Articulat | obligarea | obligările |
| Genitiv-Dativ | obligării | obligărilor |
| Vocativ | obligare, obligareo | obligărilor |
- acțiunea de a obliga și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obliga