obligare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din obliga.

Pronunție

  • AFI: /o.bli'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obligare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obligare obligări
Articulat obligarea obligările
Dativ-Genitiv obligării obligărilor
Vocativ obligare, obligareo obligărilor
  1. acțiunea de a obliga și rezultatul ei.


Traduceri