obrăznicătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din obraznic + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /o.brəz.ni.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
obrăznicătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obrăznicătură obrăznicături
Articulat obrăznicătura obrăznicăturile
Dativ-Genitiv obrăznicăturii obrăznicăturilor
Vocativ obrăznicătură obrăznicăturilor
  1. (fam.) ființă obraznică.


Traduceri

Referințe