obrăznicătură

română

Etimologie

Din obraznic + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /o.brəz.ni.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului obrăznicătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obrăznicătură	obrăznicături
Articulat	obrăznicătura	obrăznicăturile
Genitiv-Dativ	obrăznicăturii	obrăznicăturilor
Vocativ	obrăznicătură	obrăznicăturilor

1. (fam.) ființă obraznică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online