ființă

română

Etimologie

Din latină fientia.

Pronunție

• AFI: /fiˈin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ființă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ființă	ființe
Articulat	ființa	ființele
Genitiv-Dativ	ființei	ființelor
Vocativ	ființo	ființelor

1. ceea ce are viață.
2. existență reală.

Sinonime

• om, existență

Cuvinte derivate

• ființa
• ființare

Cuvinte compuse

• ființă umană

Expresii

• A da ființă =
  • a da viață, a da naștere.
  • a realiza, a făuri.

Traduceri

ceea ce are viață.

daneză: være (dansk) engleză: being (English) esperanto: esti (Esperanto) franceză: être (français) m. germană: Wesen (Deutsch) n. italiană: essere (italiano) m.

latină: esse (Latina) maghiară: lény (magyar) neerlandeză: wezen (Nederlands) n. poloneză: być (polski) portugheză: ser (português) spaniolă: ser (español) suedeză: varelse (svenska)

existență

engleză: being (English)

maghiară: lét (magyar)