obrintire
română
Etimologie
Din obrinti.
Pronunție
- AFI: /o.brin'ti.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obrintire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obrintire | obrintiri |
| Articulat | obrintirea | obrintirile |
| Genitiv-Dativ | obrintirii | obrintirilor |
| Vocativ | obrintire, obrintireo | obrintirilor |
- acțiunea de a obrinti și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obrinti