obturare

română

Etimologie

Din obtura.

Pronunție

• (hipercorectă, fără asimilare) AFI: /ob.tu'ra.re/
• (cu asimilare) AFI: /op.tu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului obturare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obturare	obturări
Articulat	obturarea	obturările
Genitiv-Dativ	obturării	obturărilor
Vocativ	obturare, obturareo	obturărilor

1. acțiunea de a obtura și rezultatul ei.

Traduceri

acțiunea de a obtura