obtura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză obturer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
obtura
Infinitiv a obtura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
obturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să obtureze
Participiu obturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe