ocârmui

română

Variante

• otcârmui

Etimologie

Din slavă (veche) ocrŭmiti.

Pronunție

• AFI: /o.kɨr.mu'i/

Verb

Conjugarea verbului ocârmui
Infinitiv	a ocârmui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ocârmuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ocârmuiască
Participiu	ocârmuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a cârmui, a conduce, a guverna; a administra.

Cuvinte derivate

• ocârmuire
• ocârmuit
• ocârmuitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amocuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online