cârmui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din cârmă + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /kɨr.mu'i/


Verb


Conjugarea verbului
cârmui
Infinitiv a cârmui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cârmuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cârmuiască
Participiu cârmuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra.
  2. (v.tranz.) (rar) a conduce cu ajutorul cârmei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe