ocină
Etimologie
Din slavă (veche) otĩcina.
Pronunție
- AFI: /o'ʧi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ocină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ocină | ocini |
| Articulat | ocina | ocinile |
| Genitiv-Dativ | ocinii | ocinilor |
| Vocativ | ocină | ocinilor |
- (înv. și pop.) bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online