bucată

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină buccata.

Pronunție

  • AFI: /bu'ka.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucată bucăți
Articulat bucata bucățile
Genitiv-Dativ bucății bucăților
Vocativ bucată bucăților
  1. parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab.
  2. (determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) distanță, porțiune.
  3. (determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) interval, perioadă.
  4. (în limbajul comercial și în cel industrial) exemplar, piesă, parte, unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel.
  5. operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse.
  6. (la pl.) (feluri de) mâncare.
  7. (pop.) (recoltă de) grâne, cereale.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu
  • A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord
  • A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite
  • Om dintr-o bucată = om integru
  • A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură


Traduceri

Anagrame

Referințe